Soarele gol [The Naked Sun - ro]

— Cum făceaţi acest lucru?

Quemol ridică din sprâncene a mirare.

— În mod obişnuit.

— Vă vedeaţi?

Sociologul se înfioră:

— Ce idee! Chiar dacă eu aş fi putut suporta, Delmarre n-ar fi acceptat asta nici măcar o clipă. Munca de fetolog nu-i tocise sensibilitatea. Era foarte categoric în privinţa asta.

— Atunci cum?…

— Cu două table, aşa cum procedează toată lumea, răspunse Quemot, dând din umeri a îngăduinţă. Ei da, sunteţi pământean. Mişcările mele se înregistrau pe tabla lui şi a mea.

— O cunoaşteţi pe doamna Delmarre? întrebă detectivul.

— Ne-am vizionat. E artistă, ştiţi, şi am vizionat câteva din lucrările ei. Frumoase, nimic de zis, dar mai degrabă nişte curiozităţi decât nişte creaţii. Sunt reuşite, totuşi, şi dovedesc o minte receptivă.

— O credeţi cumva în stare să-şi fi ucis soţul?

— Nu m-am gândit la asta. Femeile sunt pline de surprize. Dar, la urma urmelor, lucrurile par destul de clare, nu-i aşa? Numai doamna Delmarre se putea apropia într-atât de Rikaine încât să-l poată omorî. Rikaine n-ar fi permis niciodată cuiva, în nici o împrejurare, să-l vadă în persoană. Era foarte categoric. Categoric nu e, poate, cuvântul potrivit. Pur şi simplu, îi lipsea orice urmă de anomalie în această privinţă, orice urmă de perversitate. Era un bun solarian.

— Aţi numi perversitate faptul că aţi acceptat să mă vedeţi? întrebă Baley.

— Da, cred că da. Aş spune că e la mijloc puţină scatofilie.

— Delmarre ar fi putut fi ucis din motive politice?

— Cum?

— Am auzit pe cineva numindu-l tradiţionalist.

— O, toţi suntem tradiţionalişti.

— Adică nu există solarieni care nu sunt tradiţionalişti?

— Ba cred că există câţiva, răspunse Ouemot încet, care consideră că e periculos să fii prea tradiţionalist. Sunt hiperconştienţi de numărul mic al populaţiei şi de inferioritatea noastră numerică faţă de alte Lumi. Ei cred că suntem lipsiţi de apărare în faţa unei posibile agresiuni din partea celorlalte Lumi exterioare. E o absurditate să creadă aşa ceva, şi dealtfel nu sunt prea mulţi. Nu-i consider o forţă.

— De ce spuneţi că sunt absurzi? Există ceva pe Solaria care ar putea afecta raportul de forţe în ciuda marii inferiorităţi numerice? Vreun nou tip de armă?

— O armă, da. Dar nu una nouă. Oamenii la care mă refer sunt mai mult orbi decât absurzi; ei nu-şi dau seama că această armă funcţionează de mult şi că e irezistibilă.

Baley ciuli urechile:

— Vorbiţi serios?

— Desigur.

— Cunoaşteţi natura acestei arme?

— Ar trebui s-o cunoaştem cu toţii. Şi dumneavoastră o cunoaşteţi, gândiţi-vă puţin. Eu am sesizat-o ceva mai repede poate decât alţii, căci sunt sociolog. Fireşte, nu este folosită în modul curent în care foloseşti o armă. Nu ucide, nu răneşte, dar este irezistibilă. Cu atât mai irezistibilă cu cât nimeni nu-şi dă scama de ea.

— Şi care este, mă rog, această armă neucigăloare? întrebă Baley exasperat.

— Robotul pozitronic.