Urzeala tronurilor [A Game of Thrones - ro]

Catelyn îşi privi fiul încălecând. Olyvar Frey ţinea calul pentru el — fiul Lordului Walder, cu doi ani mai mare decât Robb, deşi parcă era cu zece ani mai tânăr şi mult mai neliniştit. Prinse scutul lui Robb la locul său şi-i întinse coiful. Când el şi-l coborî pe chipul atât de drag ei, un tânăr cavaler înalt stătea călare pe un armăsar cenuşiu, chiar pe locul în care fusese fiul ei. Printre copaci era întuneric, acolo unde lumina lunii nu ajungea. Când Robb întoarse capul s-o privească, dincolo de vizieră nu văzu decât o negreală.

— Trebuie să plec spre linia de luptă, mamă, îi spuse el. Tata zice că trebuie să-i laşi pe oamenii tăi să te vadă înainte de luptă.

— Atunci, du-te, îi răspunse ea. Lasă-i să te vadă.

— Am să le dau curaj.

Şi cine-mi va da mie curaj? se întrebă ea, însă nu spuse nimic şi se strădui să-i zâmbească. Robb îşi întoarse marele său armăsar cenuşiu şi-l făcu să plece uşor de lângă ea, cu Vântul Cenuşiu pe urmele lui. În spatele său se formă garda de luptă. Când o obligase să accepte protectorii, ea insistase ca şi el să fie la fel de bine păzit, iar lorzii-stegari fuseseră de acord. Mulţi dintre fiii acestora ceruseră onoarea de a călări alături de Lupul Tânăr, cum se obişnuiseră să-i spună. Torrhen Karstark şi fratele său, Eddard, se numărau printre cei treizeci, plus Patrek Mallister, Micul Jon Umber, Daryn Hornwood, Theon Greyjoy, nu mai puţin de cinci dintre progeniturile lui Walder Frey, împreună cu bărbaţi mai vârstnici precum Ser Wendel Manderly şi Robin Flint. Printre ei se afla chiar şi o femeie: Dacey Mormont, fiica mai mare a lui Lady Maege şi moştenitoare a Insulei Ursului, o lungană căreia i se dăduse un buzdugan la vârsta la care majoritatea fetelor primeau păpuşi. Unii dintre ceilalţi lorzi bombăniseră, însă Catelyn nu le luase plângerile în seamă.

— Aici nu-i vorba de onoarea Caselor voastre, le spusese. Trebuie să-mi ţin fiul în viaţă.

Iar daca se ajunge aici, se întrebase, treizeci de oameni vor fi suficienţii Şase mii vor fi destul?

O pasăre ţipă în depărtare, un fluierat ascuţit şi înalt, pe care Catelyn îl simţi pe gât ca pe o mână îngheţată. O altă pasăre îi răspunse, apoi o a treia şi a patra. Cunoştea destul de bine ce însemnau chemările lor, după anii petrecuţi la Winterfell. Sfrâncioci-de-zăpadă. Uneori le vedeai în miezul iernii, când grădina zeilor era albă şi încremenită. Erau păsări din nord.

Vin, se gândi Catelyn.

— Vin, doamna mea, şopti Hal Mollen. El era întotdeauna cel care spunea lucruri evidente. Zeii să fie cu noi.

Dădu din cap, iar pădurea se întindea neclintită în jurul lor. În tăcere, îi putea auzi, încă departe, dar apropiindu-se tot mai mult; tropotul multor cai şi zăngănitul săbiilor, suliţelor şi armurilor, murmurul glasurilor omeneşti, din care se desprindea câte un hohot sau câte un blestem.

Veşniciile păreau să vină şi să treacă. Zgomotul se auzea tot mai tare. Hohote de râs, o comandă răstită, plescăitul apei pe când traversau pârâul. Un cal fornăi. Un om înjură. Şi, în cele din urmă, îl văzu… numai pentru o clipă, în spaţiul dintre crengile copacilor, pe când privea spre platoul văii, dar ştiu că era el. Chiar şi de la depărtare, Ser Jaime Lannister era de neconfundat. Lumina lunii îi argintase armura şi aurul părului şi-i făcuse neagră mantia sa stacojie. Nu purta coif.

Apărea şi dispărea, armura îi era ascunsă din nou de copaci. În urma lui veneau alţii, coloane lungi, cavaleri şi soldaţi care juraseră credinţă şi călăreţi liberi, trei sferturi din cavaleria Lannisterilor.

— Nu-i el omul care să aştepte în cort în timp ce oamenii lui construiesc turnuri de asediu, prevăzuse Ser Brynden. A ieşit la luptă împreună cu cavalerii săi, de trei ori deja, să-i vâneze pe cercetaşi sau să ia cu asalt vreun avanpost care rezistă.

Dând din cap, Robb studiase harta pe care i-o desenase unchiul său. Ned îl învăţase să citească hărţile.

— Să-l atacăm aici, zise el, arătând cu degetul. Cu câteva sute de oameni, nu mai mult. Steagurile lui Tully. Când se repede după tine, noi vom aştepta… Degetul său se mişcă cu câţiva centimetri spre stânga… Aici.