Urzeala tronurilor [A Game of Thrones - ro]

ARYA

Tatăl ei avea, din nou, de furcă în consiliu. Arya putuse citi asta pe faţa lui când venise la masă, întârziind ca de obicei, aşa cum făcea destul de des. Primul fel, o supă dulceagă şi groasă, fusese deja servit când Ned Stark intră în Sala Mică. Îi spuneau aşa pentru a o deosebi de Sala Mare, unde regele putea ospăta chiar şi o mie de oameni, însă aceasta era o încăpere lungă, cu tavanul înalt şi boltit, şi cu un spaţiu pentru două sute de oameni la mesele puse pe căpriori.

— Lordul meu, spuse Jory când intră tatăl ei. Se ridică în picioare, iar odată cu el se ridicară şi restul gărzilor. Fiecare om purta o mantie nouă, din lână grea, cenuşie, cu margine din satin alb. Câte o mână din argint strângea faldurile fiecărei mantii şi-l desemna pe purtătorul ei drept unul dintre oamenii din garda Mâinii. Erau numai cincizeci, aşa că majoritatea băncilor erau libere.

— Şedeţi, spuse Eddard Stark. Văd că aţi început fără mine. Mă bucură să ştiu că mai sunt încă oameni cu minte aici, în acest oraş.

Le făcu semn să-şi reia masa. Servitorii începură să aducă platouri cu coaste prăjite în usturoi şi ierburi.

— Prin curte se vorbeşte că vom avea un turnir, lordul meu, spuse Jory reaşezându-se. Se spune că vor veni cavaleri de pretutindeni să ia parte la întreceri şi să benchetuiască în onoarea numirii dumneavoastră ca Mână a Regelui.

Arya putea vedea că tatăl ei nu era prea încântat de asta.

— Dar se mai spune şi că acesta este ultimul lucru din lume pe care mi l-aş fi dorit?

Ochii Sansei se căscară cât farfuriile.

— Un turnir, oftă ea. Era aşezată între Septa Mordane şi Jeyne Poole, cât de departe de Arya putuse fără a-şi atrage reproşurile tatălui ei. Mi se va permite să vin, tată?

— Îmi cunoşti sentimentele, Sansa. Se pare că trebuie să pun la cale distracţiile lui Robert şi, de dragul lui, să mă prefac că sunt onorat. Asta nu înseamnă însă că trebuie să le supun şi pe fiicele mele acestei sminteli.

— Oh, te rog, spuse Sansa. Vreau să văd.

Septa Mordane interveni:

— Prinţesa Myrcella va fi şi ea acolo, lordul meu, iar ea este mai mică decât Lady Sansa. Este de aşteptat ca toate doamnele de la curte să asiste la un asemenea eveniment, iar turnirul este în onoarea dumneavoastră, aşa că ar părea ciudat dacă familia dumneavoastră nu ar lua parte.

Eddard părea îndurerat.

— Cred că aşa este. Prea bine, voi aranja un loc pentru tine, Sansa. O văzu apoi şi pe Arya şi adăugă: Pentru amândouă.

— Nu-mi pasă de turnirul ăla idiot, spuse Arya.

Ştia că Prinţul Jeffrey va fi şi el acolo şi-l ura. Sansa îşi ridică privirile.

— Va fi un eveniment splendid. Nu ţi se va simţi lipsa. Pe faţa tatălui lor scapără furia.

— Ajunge, Sansa! încă una ca asta şi mă voi răzgândi. M-am săturat de moarte de acest război pe care-l duceţi între voi. Sunteţi surori. Şi mă aştept să vă purtaţi ca nişte surori, s-a înţeles?

Sansa îşi muşcă buza şi dădu din cap. Arya îşi plecă privirile pentru a se holba mohorâtă în farfuria ei. Simţea usturimea lacrimilor adunate în ochi. Şi-i şterse furioasă, hotărâtă să nu plângă. Singurul sunet care se mai auzea era zăngănitul cuţitelor şi al furculiţelor.

— Vă rog să mă iertaţi, spuse tatăl ei comesenilor. Cred că nu prea am poftă de mâncare în seara asta.

Ieşi din sală. După ce plecă, Sansa şuşoti agitată spre Jeyne Poole. La capătul mesei, Jory izbucni în râs la auzul unei glume, iar Hullen începu să discute despre cai.

— Armăsarul tău de luptă s-ar putea să nu fie tocmai bun pentru turnir. Nu-i acelaşi lucru, ba chiar deloc.

Ceilalţi mai auziseră asta înainte; Desmond, Jacks şi fiul lui Hullen, Harwin, îl făcură toţi deodată să tacă, iar Porter mai ceru vin.