Urzeala tronurilor [A Game of Thrones - ro]

— I-am povestit lui Petyr despre bănuielile noastre privind moartea lui Jon Arryn, spuse Catelyn. A promis că te va ajuta să afli adevărul.

Astea nu erau veşti care să-i cadă prea bine lui Eddard Stark, dar era cât se poate de adevărat că aveau nevoie de ajutor, iar Degeţel îi fusese, cândva, ca un frate lui Catelyn. Nu ar fi fost pentru prima dată când Ned era obligat să împărtăşească o cauză comună cu un om pe care-l dispreţuia.

— Prea bine, spuse el, punând pumnalul la cingătoare. Vorbeai de Varys. Ştie şi eunucul de toate astea?

— Nu de la mine, zise Catelyn. Nu te-ai însurat cu o proastă, Eddard Stark. Însă Varys are întotdeauna mijloace de a afla lucruri pe care nimeni nu le-ar putea şti. Stăpâneşte o artă ocultă, Ned, ţi-o jur.

— Are spioni peste tot, asta se cunoaşte deja, spuse Ned indiferent.

— Ba mai mult decât atât, insistă Catelyn. Ser Rodrik a discutat cu Ser Aron Santagar în cel mai mare secret, dar, cumva, Păianjenul a aflat de conversaţia lor. Mi-e teamă de omul ăla.

Degeţel zâmbi.

— Lasă-l pe Lord Varys în grija mea, scumpă doamnă. Dacă-mi permiţi o mică obscenitate, şi unde s-ar potrivi una mai bine ca aici, l-aş strânge de boaşe. Îşi strânse degetele, zâmbind. Sau aş fi făcut-o dacă ar fi fost bărbat şi le-ar fi avut. Vezi, dacă se deschide colivia, păsărelele încep să cânte, iar lui Varys nu i-ar plăcea asta. Dacă aş fi în locul tău, m-ar îngrijora mai mult Lannisterii şi mai puţin eunucul.

Ned nu avea nevoie de Degeţel ca să ştie asta. Se gândea la ziua în care fusese găsită Arya, la expresia de pe chipul reginei când spusese: Avem un lup, atât de moale şi de încet. Se gândi la băiatul Mycah, la moartea subită a lui Jon Arryn şi la căderea lui Bran, la bătrânul smintit, Aerys Targaryan, murind pe podeaua sălii tronului cu sângele uscându-i-se pe lama unei săbii aurite.

— Doamna mea, spuse el întorcându-se spre Catelyn, nu mai ai nimic de făcut aici. Vreau să te întorci imediat la Winterfell. Dacă a fost un asasin, ar mai putea fi şi alţii. Cine a ordonat uciderea lui Bran va afla cât de curând că băiatul trăieşte.

— Sperasem să văd fetele, zise Catelyn.

— Asta ar fi cea mai nefericită idee, interveni Degeţel. Fortăreaţa Roşie este plină de ochi iscoditori, iar copiii vorbesc.

— Are dreptate, dragostea mea, îi zise şi Ned. O îmbrăţişa. Ia-l pe Ser Rodrik şi plecaţi spre Winterfell. Voi avea eu grijă de fete. Du-te acasă la fiii noştri şi ai grijă de ei.

— Cum spui tu, stăpân al meu. Catelyn îşi întoarse faţa şi Ned o sărută. Degetele ei mutilate se agăţară de spatele lui cu o vigoare disperată, de parcă ar fi vrut să-l ţină pe veci la adăpostul îmbrăţişării sale.

— Ar vrea domnul şi doamna să folosească o cameră de dormit? întrebă Degeţel. Trebuie să te avertizez, Stark, de obicei aşa ceva costă aici.

— Un moment singuri, asta-i tot ce vreau, zise Catelyn.

— Foarte bine. Degeţel plecă spre uşă. Numai să nu dureze. Deja ar trebui ca eu şi Mâna să revenim la castel înainte ca absenţa noastră să fie observată.

Catelyn veni spre el şi-i luă mâinile într-ale ei.

— N-am să uit ajutorul pe care ni l-ai oferit, Petyr. Când oamenii tăi au venit după mine, n-am ştiut dacă mă iau ca prieten sau duşman. Am descoperit că eşti ceva mai mult decât un prieten. Am regăsit un frate pe care-l crezusem pierdut.

Petyr Baelish zâmbi.

— Sunt îngrozitor de sentimental, scumpa mea doamnă. Mai bine să nu spunem nimănui. Mă străduiesc de ani de zile să-i conving pe cei de la curte că sunt pervers şi crud, şi aş detesta să văd cum toată munca mea la greu s-a dus pe apa sâmbetei.

Ned nu credea nici un cuvânt din toate astea, însă se strădui să fie politicos când vorbi.

— Ai şi recunoştinţa mea, Lord Baelish.

— Oh, acum chiar că asta-i o pleaşcă, făcu Degeţel ieşind.

Când uşa se închise în urma lui, Ned se întoarse la soţia sa.

— Când ajungi acasă, trimite vorbă lui Helman Tallhart şi Galbart Glover, sub sigiliul meu. Trebuie să ia o sută de arcaşi fiecare şi să fortifice Moat Cailin. Două sute de arcaşi hotărâţi pot apăra Gâtul împotriva oricărei armate. Instruieşte-l pe Lord Manderly că trebuie să-şi întărească şi să repare toate lucrările de apărare de la Portul Alb şi să aibă grijă să fie bine întreţinute. Din acest moment, vreau ca Theon Greyjoy să fie bine păzit. Dacă începe un război, vom avea mare nevoie de flota tatălui său.

— Război?

Frica se oglindea clar pe chipul lui Catelyn.

— Nu se va ajunge la asta, îi promise Ned, rugându-se să fie adevărat. O luă din nou în braţe. Lannisterii sunt necruţători cu slăbiciunile, aşa cum a aflat şi Aerys Targaryen, spre nenorocirea sa, însă nu vor îndrăzni să atace nordul fără puterea domeniului în spatele lor, iar pe asta n-o vor avea. Trebuie să mă prefac în continuare, ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic rău. Aminteşte-şi de ceam venit aici, dragostea mea. Dacă găsesc vreo dovadă că Lannisterii l-au ucis pe Jon Arryn…