Vorbitor în numele morţilor [Speaker for the Dead - ro]

PURCELUŞ: L-am ţintuit la pământ. Şi în chinuri a fost puternic, până i-am arătat iarba pe care o ţineam în mână. Atunci a deschis gura şi a murmurat cântecele tărâmului de departe. Nunca será pau na mão da gente! (Nicodată nu va mai fi un băţ în mâinile noastre!) (În acest moment, ceilalţi au început un cântec în limba soţiilor, unul dintre cele mai lungi pasaje pe care am avut prilejul să le ascult.)

(De remarcat că a devenit un obicei în comportamentul lor ca mai întâi să vorbească în Esenţială, pentru ca apoi, în momentul culminant şi de evidenţiere a concluziei, să treacă la portugheză. Gândindu-ne mai bine, am descoperit că şi noi procedăm la fel, apelând la portugheza maternă în clipele cele mai tulburătoare.)

S-ar putea ca această relatare a bătăliei să nu pară chiar atât de neobişnuită dacă ai prilejul să asculţi destul de multe poveşti şi înţelegi că ele se termină întotdeauna cu moartea eroului. Este limpede că nu gustă comedia ieftină.