Vorbitor în numele morţilor [Speaker for the Dead - ro]

Pequeninos au învăţat limbile umane cu o minunată rapiditate, descurcându-se mult mai bine decât am reuşit noi cu limbajele lor. În anii din urmă au ajuns să vorbească între ei fie Esenţiala, fie portugheza mai tot timpul cât suntem în mijlocul lor. Probabil că revin la propriile limbaje atunci când nu suntem prezenţi. S-ar putea chiar să fi adoptat limbile umane ca fiind ale lor, ori poate că le plac atât de mult încât le folosesc în mod constant, ca pe un joc. Contaminarea lingvistică e regretabilă, însă inevitabilă dacă dorim să comunicăm cât de cât cu ei.

Doctor Swingler a întrebat dacă în numele şi modurile de adresare transpar anumite elemente ale culturii lor. Răspunsul e sigur da, cu toate că nu îmi este deloc clar ce anume evidenţiază ele. Important este că noi n-am numit nici unul dintre ele. În schimb, pe măsură ce au învăţat Esenţiala şi portugheza, pequeninos ne-au întrebat de sensurile unor cuvinte şi după aceea ne-au anunţat numele pe care le aleseseră pentru ei înşişi (sau pentru ceilalţi). Nume ca „Rădăcină” sau Chupaceu (Sugător-de-Cer) ar putea fi traduceri ale numelor din limba masculilor sau pur şi simplu porecle pe care şi le-au ales ca să le putem folosi noi.

Unii către alţii îşi spun fraţi. Femelele sunt numite soţii, niciodată surori sau mame. Uneori se referă la taţi, dar acest termen este folosit în mod inevitabil pentru a desemna copacii totemici ancestrali. Pentru a ne denumi pe noi, folosesc bineînţeles termenul Uman, dar au început să folosească noua Ierarhie a Excluderii, stabilită de Demostene. Pe umani îi asociază cu framlingii, iar pe pequeninos din alte triburi cu utlaningii. E ciudat totuşi că se consideră pe ei înşişi ramen, ceea ce arată că înţeleg greşit ierarhia, ori se văd din perspectivă umană! Şi — o răsturnare destul de surprinzătoare — referindu-se la femelele lor, în câteva rânduri le-au numit varelse!