![Domn al Luminii [Lord of Light - ro] - Читать Любимую Русскую Полную Книгу 👉 Read-E-Book.com](/uploads/posts/books/4/1/0/domn-al-luminii-lord-of-light-ro-download.jpg)
Domn al Luminii [Lord of Light - ro]
- Автор: Желязны Роджер Джозеф
- Год: 1995
- Язык: Română
- Год: Nemira
- ISBN: 973-9177-42-X
- Переводчик: Mircea Stefancu
- Жанр: Фэнтези
Электронная книга - «Domn al Luminii [Lord of Light - ro]». Краткое содержание книги:
În zilele care urmară, în Ceruri se petrecură schimbări.
Tak al Arhivelor şi al Suliţei Strălucitoare fu judecat de către Domnul Karmei şi transmigrat în trupul unei maimuţe; şi în minte îi fu înregistrat un avertisment, astfel încât, oriunde avea să se prezinte pentru reînnoire, să i se dea iarăşi trupul unei maimuţe, pentru a rătăci prin lume în această formă până când Cerurile aveau să găsească de cuviinţă să-şi întindă mila asupra lui şi să-i ridice osânda. Fu apoi trimis în junglele din sud şi lăsat acolo să-şi consume povara karmică.
Domnul Varuna cel Drept îşi strânse slujitorii în jurul lui şi părăsi Oraşul Celest, pentru a-şi face casă altundeva, în lume. Unii detractori îi asemuiră retragerea cu cea a lui Nirriti cel Negru, zeul întunericului şi al corupţiei, care părăsise Cerurile plin de ură şi de miasma multor blesteme grele. Detractorii lui Varuna nu erau prea numeroşi, oricum, pentru că oricine ştia că-şi merită titlul de Drept şi, cum condamnarea lui putea fi cu şurinţă interpretată ca întorcându-se împotriva celui ce o rostea, puţini vorbiră pe seama lui în zilele imediat următoare plecării sale.
Mult mai târziu, în perioada Epurării Cerurilor, şi alţii din rândul zeilor fură exilaţi în lume. Oricum, plecarea lor îşi avea începutul în acele zile, când acceleraţionismul pătrunsese iar în Ceruri.
Brahma, cel mai puternic dintre zeii din toate cele patru Ordine şi dintre reprezentanţii celor optsprezece oştiri ale Paradisului, Creatorul a toate, Domnul Cerurilor preaînalte şi a tot ce se află sub ele, din al cărui ombilic izvorăşte un lotus şi ale cărui mâini răscolesc oceanele — el, care din trei paşi străbate toate lumile, a cărui faimă umple de spaimă inimile vrăjmaşilor lui, în a cărui mână dreaptă se află Roata Legii, care priponeşte urgia legând-o cu un şarpe în loc de funie — Brahma se simţi tot mai stânjenit şi mai distrat în zilele ce veniră, căci regreta promisiunea date în pripă Stăpânei Morţii. Dar de fapt, se prea poate ca el să fi procedat la fel şi fără încercările ei de a-l convinge. Efectul major al acţiunilor ei de atunci fu, probabil, că el avu, pentru scurt timp, pe cine arunca vina necazurilor sale de mai târziu. Doar era cunoscut şi ca Brahma Infailibilul!
Domul Cerurilor fu reparat în câteva locuri, când petrecerea se sfârşi.
Muzeul Cerurilor fu după aceea prevăzut cu pază armată, care să rămână pentru totdeauna pe poziţii.
Se plănuiră mai multe partide de vânătoare de demoni, dar niciodată nu depăşiră stadiul de proiect.
Fu numit un nou arhivar, unul care nu avea nici cea mai vagă idee în legătură cu cine-i erau părinţii.
Tigrilor-fantomă din Kaniburrha li se făcu cinstea de a fi reprezentaţi simbolic în toate templele de pe pământ.
În ultima noapte a petrecerii, un zeu solitar pătrunse în Pavilionul Liniştii de la Capătul Lumii şi rămase pentru multă vreme în încăperea numită Amintire. Apoi izbucni într-un hohot prelung de râs şi se întoarse în Oraşul Celest; şi râsul lui avea în el ceva tânăr şi frumos şi puternic şi curat, iar vântul care adie prin Ceruri îl prinse şi-l purtă departe peste Pământ, şi toţi cei care-l auziră se minunară de ciudata şi vibranta notă de triumf pe care o conţinea.
Judecând toate aceste lucruri, fu împlinit şi impresionant, totodată, sorocul de Iubire şi Moarte, de Ură şi de Viaţă şi de Nebunie.
ŞASE
În vremea ce urmă morţii lui Brahma, peste Ceruri se abătu o perioadă de frământări. Câţiva dintre zei fură chiar izgoniţi din Ceruri. Fu un timp în care aproape fiecare se temea să nu fie considerat acceleraţionist; şi, ca un joc al sorţii, într-un moment sau altul al acestei perioade, aproape fiecare fu considerat acceleraţionist. Deşi Sam, Marele Suflet, era mort, se spunea că duhul lui trăia, bătându-şi joc de toate astea. Atunci, în timpul înstrăinării şi al intrigilor care conduseră la Marea Bătălie, se şoptea că s-ar fi putut ca nu numai spiritul să-i fie viu…