Domn al Luminii [Lord of Light - ro]

Atunci, ca de alte atâtea ori în trecut, blana ninsă îi fu netezită de vânt.

Umbla prin locul unde se agitau ierburile de culoarea lămâii. Mergea pe un drum şerpuit, pe sub copaci întunecaţi şi flori de junglă, având în dreapta stânci de jasp semeţe, cu vine de piatră lăptoasă, străbătute de vinişoare portocalii.

Atunci, ca de atâtea ori înainte, păşi în surdină cu labele ei puternice, cu vântul mângâindu-i blana albă ca marmura si cu cele zece mii de miresme ale junglei amestecându-i-se împrejur; acolo, în crepusculul locului ce numai pe jumătate exista.

Singură, urma poteca fără de timp prin desişul care, în parte, era o iluzie. Tigrul alb este un vânător solitar. Vor mai fi fost şi alţii străbătând o astfel de cale, dar nici unul nu avea nevoie de companie.

Atunci, ca de alte atâtea ori înainte, se uită în sus, către carapacea netedă, cenuşie, a cerului şi către stelele care luceau acolo ca nişte cioburi de gheaţă. Ochii, în formă de semilună, i se măriră, şi se opri, aşezându-se pe labele dinapoi, ca să privească în sus.

Oare ce vâna?

Din gâtlej îi ieşi un sunet profund, ca un gâlgâit, sfârşind într-un fel de tuse. Apoi sări deodată pe o stâncă înaltă şi se tolăni acolo, începând să se lingă pe umeri. Când una dintre Luni se arătă, se puse să o urmărească cu privirea. Părea o figurină modelată din zăpadă ce nu se topea, cu flăcări de topaz izbucnindu-i de sub sprâncene.

Din nou, ca mai înainte, se întrebă dacă ce vedea în jur era adevărata junglă din Kaniburrha. Simţea că se găsea tot între limitele pădurii adevărate. Dar nu putea şti cu siguranţă.

Oare ce vâna?

Cerurile se află pe un platou care cândva era un lanţ de munţi. Munţii aceştia au fost retezaţi şi nivelaţi pentru a se obţine un nivel de bază. Solul de deasupra a fost transportat din sudul înverzit, anume pentru vegetaţia ce acoperă ca un strat de muşchi această structură osoasă. Boltit deasupra întregii zone se află un dom transparent, care o protejează împotriva frigului polar şi a orice altceva nedorit înăuntru.

Cerurile sunt înalte şi temperate şi se bucură de amurguri prelungi şi de zile lungi, alene trecătoare. Curenţi de aer proaspăt încălzit când este introdus acolo, circulă prin oraş şi prin pădure. Înăuntrul domului pot fi generaţi şi nori. Din nori se pot declanşa ploi, care să cadă peste aproape orice zonă. Chiar şi o ninsoare poate fi astfel pornită, deşi aşa ceva nu s-a întâmplat niciodată. În Ceruri a fost întotdeauna vară.