Domn al Luminii [Lord of Light - ro]

Puţul Iadului se deschide în vârful lumii şi duce până jos, în măruntaiele ei.

Este, probabil, tot atât de vechi cât lumea însăşi; şi dacă nu este, ar putea să fie, pentru că arată de parcă ar fi.

Începe cu un cadru de uşă. Este uriaş, înrămând o poartă din metal călit, făurită de Cei Dintâi, grea ca păcatul, înaltă de trei ori cât statul unui om şi lată pe jumătate. Este groasă de doi coţi şi are un inel din alamă, mare cât un cap de om, o încuietoare complicată, cu placă de presiune şi o inscripţie care zice de-a dreptuclass="underline" „Vezi-ţi de drum. Ăsta nu-i un loc unde să trăieşti. Dacă totuşi încerci să intri aici, ai să dai greş şi ai să mai fii şi blestemat. Dacă ai să reuşeşti cumva, atunci să nu te plângi că ai intrat fără să fii avertizat, şi nici să nu ne bârâi cu rugăciunile tale de pe patul de moarte.” Semnat: „Zeii”.

Puţul se deschide în vârful unui munte foarte înalt, numit Channa, din inima unei regiuni cu munţi semeţi, numiţi Ratnagari. În acele locuri este permanent zăpadă, iar curcubeele călăresc pe spinările ţurţurilor uriaşi care ţâşnesc din cuşmele îngheţate ale piscurilor. Aerul este tăios ca o sabie, iar cerul este strălucitor ca ochii pisicilor.

Foarte puţini paşi au călcat vreodată poteca ce duce la Puţul Iadului. Dintre cei care l-au vizitat, cei mai mulţi au venit numai ca să se uite, să vadă dacă marea uşă există într-adevăr; şi când s-au întors acasă şi au spus că au văzut-o, au fost luaţi, în general, în derâdere.

Numele scrijelite pe tăblia uşii stau mărturie că unii chiar au căutat intrarea. Echipamente cu care să poată fi forţată marea uşă, oricum, nu au avut cum să fie cărate până acolo sau plasate în poziţia necesară. Cărarea care duce la Puţul Iadului are mai puţin de douăzeci şi cinci de centimetri lăţime pe ultimii o sută de metri ai urcuşului; şi nu e sigur că şase oameni ar putea sta în picioare, chiar înghesuindu-se, pe ceea ce a mai rămas din cândva larga platformă din faţa acelei uşi.

Se spune că Pannalal cel înţelept, ascuţindu-şi mintea prin meditaţie şi felurite practici ascetice, a ghicit cifrul încuietorii si a pătruns în Puţul Iadului, petrecând o zi şi o noapte sub munte. După aceea a fost cunoscut drept Pannalal cel Nebun.

Vârful numit Channa, în care este fixată marea uşă, se află la depărtare de cinci zile de mers de un mic sat. Este situat în îndepărtatul regat nordic al Malwei. Satul de munte din apropiere de Channa nu are un nume, fiind locuit de oameni mândri şi independenţi, care nu vor neapărat ca aşezarea lor să figureze pe harta perceptorilor de impozite ai rajahului. Despre rajah, e suficient să se ştie că este de înălţime medie şi de vârstă tot medie, isteţ, uşor corpolent, nici pios, nici mai vestit decât alţii şi nici fantastic de bogat. Bogat este, pentru că percepe impozite mari de la supuşii lui. Când supuşii încep să se plângă şi prin regat umblă murmure de revoltă, el declară război unui regat vecin şi dublează impozitele. Dacă războiul nu merge bine, execută câţiva generali şi-l pune pe ministrul de pace să negocieze un tratat. Dacă, prin cine ştie ce noroc, merge deosebit de bine, pretinde tribut pentru acea insultă care a provocat întreaga afacere. De obicei, totuşi, se termină cu un armistiţiu, supuşilor acrindu-li-se de lupte şi împăcându-se cu creşterea impozitelor. Numele lui este Videgha şi are numeroşi copii. Este îndrăgostit de papagali, care pot fi învăţaţi cântece fără perdea, de şerpi, pe care îi hrăneşte uneori cu papagalii care nu reuşesc să înveţe o melodie, şi de jocul de zaruri. Nu-i plac copiii în mod deosebit.