Soarele gol [The Naked Sun - ro]

— Dar ai anunţat, cred, pe cineva. Căci toată treaba asta s-a aflat.

— Roboţii au chemat un doctor. Iar eu a trebuit să anunţ la locul de muncă al lui Rikaine. Roboţii de acolo trebuiau să afle că nu se va mai întoarce.

— Doctorul era pentru tine, bănuiesc.

Gladia confirmă dând din cap. Pentru prima dată păru să observe capotul drapat în jurul coapselor. Îl trase în sus, murmurând jalnic: Scuză-mă, scuză-mă.

Baley se simţi stingherit, privind-o cum stătea acolo tremurând, neajutorată, cu faţa chinuită de groaza copleşitoare ce i-o treziseră aceste amintiri.

Nu mai văzuse niciodată un om mort. Nu mai văzuse niciodată sânge şi o ţeastă zdrobită. Şi deşi pe Solaria relaţiile soţ-soţie erau superficiale şi inconsistente, avusese totuşi de-a face cu o fiinţă umană, moartă.

Baley nu prea mai ştia ce să facă sau să spună. Simţea un imbold să se scuze, dar, de fapt, nu era decât un poliţist în exerciţiul funcţiunii.

Pe această planetă nu exisiă însă poliţie. Va înţelege oare Gladia că aceasta era obligaţia lui?

Rar şi cât mai blând cu putinţă o întrebă:

— Spune-mi, Gladia, ai auzit oare şi altceva? Adică, în afară de strigătul soţului tău?

Femeia îşi ridică privirile. Avea o faţă foarte plăcută, în ciuda tristeţii vădite, sau poate tocmai din princina ei.

— N-am auzit nimic.

— Poate nişte paşi fugind? Sau vreo altă voce?

Gladia clătină din cap:

— N-am auzit nimic.

— Când ţi-ai găsii soţul, era singur? Nu eraţi decât voi doi acolo?

— Da.

— Şi nu era nici un semn că s-ar mai fi aliat şi altcineva acolo?

— N-am observat nici unul. Dealtfel, nici nu ştiu cum s-ar mai fi putut afla cineva.

— De ce spui asta?

O clipă Gladia păru susprinsă. Apoi spuse abătută:

— Uit mereu că vii de pe Pământ. Ei da, nimeni altul nu putea fi acolo. Încă din copilărie soţul meu nu vedea pe nimeni în afară de mine. Şi nici nu era Rikaine omul care să se vadă cu alţii. Era foarte riguros în privinţa uzanţelor.

— Dar poate că s-a întâmplat fără voia lui. Dacă ar fi venit cineva să-l vadă neinvitat, fără ca soţul tău să ştie de asta? Oricât de riguros ar fi fost, nu putea evita să-l vadă pe intrus.

— Se poate, dar atunci ar fi chemat imediat roboţii ca să-l dea afară pe acel om. Aşa ar fi procedat! Şi apoi nimeni n-ar fi încercat să vină la soţul meu neinvitat. Nici nu pot concepe un asemenea lucru. Iar Rikaine, desigur, n-ar fi invitat niciodată pe nimeni. E ridicol să-mi închipui aşa ceva.

Baley întrebă cu blândeţe:

— Soţul tău a fost ucis cu o lovitură în cap, nu-i aşa? Recunoşti asta.

— Cred că da. Era tot numai…

— Deocamdată nu-ţi cer detalii. Ai văzut cumva în cameră vreo urmă de dispozitiv mecanic care i-ar fi permis cuiva să-i zdrobească ţeasta de la distanţă?

— Sigur că nu. Sau, cel puţin, eu n-am observat nimic.

— Dacă ar fi fost, cred că l-ai fi văzut. Rezultă deci că cineva a ţinut în mână un obiect capabil să zdrobească ţeasta cuiva şi că a folosit acest obiect. Cineva trebuie să se fi aliat la vreun metru de soţul tău pentru a face aceasta. Aşa că cineva l-a văzut.

— Nu se poate, exclamă Gladia cu toală convingerea. Un solarian n-ar accepta să vadă pe nimeni.

— Dar un solarian pornit să ucidă nu s-arsinchisi de puţin „văzut”, nu-i aşa?

(Această afirmaţie îi părea lui însuşi îndoielnică. Pe Pământ aflase despre cazul unui asasin total lipsit de conştiinţă, care fusese prins numai pentru că nu se putuse hotărî să încalce obiceiul păstrării unei linişti absolute la baia de cartier).

Gladia clătină din cap:

— Nu înţelegi cum e cu văzutul acesta. Pământenii se pot vedea oricând, aşa că nu poţi înţelege…

Părea cuprinsă de curiozitate. Ochii i se luminară puţin.

— Văzutul îţi pare o treabă perfect normală, nu-i aşa?

— L-am considerat întotdeauna ca un lucru de la sine înţeles, răspunse Baley.

— Nu te deranjează?

— De ce m-ar deranja?

— Păi, în filme nu se spune şi am vrui întotdeauna să aflu… Pot să-ţi pun o întrebare?

— Te rog, răspunse detectivul cu indiferenţă.

— Ţi s-a repartizat o soţie?

— Sunt căsătorit. Nu ştiu cum vine treaba cu repartizarea.

— Ştiu că îţi vezi soţia oricând doreşti, şi ea te vede pe tine, şi amândoi consideraţi acest lucru foarte firesc.

Baley confirmă dând din cap.

— Ei bine, atunci când o vezi, dacă ai dori să…îşi ridică mâinile până în dreptul umerilor şi se opri, de parcă ar fi căutat expresia cea mai potrivită. Apoi reluă: Puteţi … chiar oricând… Şi o lăsă baltă. Baley nu încercă s-o ajute.

— Ei, nu are nici o importanţă, spuse Gladia. Şi nici nu ştiu de ce trebuie să te plictisesc acum cu asemenea fleacuri. Am terminat? Părea că îi vor da din nou lacrimile.

— Încă puţin, Gladia. Uită faptul că nimeni n-ar fi putut să-l vadă pe soţul tău. Presupune că cineva l-a văzut. Cine ar fi putut fi acesta?