Soarele gol [The Naked Sun - ro]

— Atunci întreabă-mă despre crimă, nu despre…despre…

— Trebuie să aflu o mulţime de lucruri. De pildă, vreau să ştiu dacă regreţi moartea soţului tău. Şi adăugă, cu o brutalitate voită: Căci nu prea se vede.

Gladia îl fixă cu aroganţă:

— Regret moartea oricui, mai ales a unui om tânăr şi folositor.

— Dar faptul că ţi-era soţ nu adaugă nimic la aceasta?

— Îmi fusese repartizat mie şi, ci da, ne vedeam la datele fixate şi… şi… (adaugă în grabă) dacă ţii neapărat să ştii, n-avem copii pentru că nu ni s-a repartizat încă nici unul. Dar nu văd ce legătură e între toate astea şi regretul simţit pentru moartea cuiva.

Poate că nu e nici o legătură, se gândi detectivul. Era un aspect de viaţă socială solariană, iar pe aceasta Baley n-o cunoştea. Schimbă deci subiectul.

— Mi s-a spus că ai unele date personale despre împrejurările în care a fost comisă crima.

O clipă Gladia păru încordată.

— Eu … am descoperit corpul. Asta trebuia să spun?

— Dar n-ai fost de faţă la crimă?

— O, nu, răspunse femeia, cu voce slabă.

— Ei bine, n-ai vrea să-mi povesteşti cum s-a întâmplat? Nu le grăbi şi foloseştc-ţi propriile cuvinte. Spunând acestea, Baley se rezemă de spetează şi se pregăti s-o asculte.

— Erau patru decade şi treizeci şi două de centade…

— Ce înseamnă asta după ora universală?

— Nu ştiu… Nu, nu ştiu. Dar poţi afla, presupun.

Vocea îi tremura puţin şi făcuse ochii mari. Sunt puţin prea cenuşii ca să-i poţi considera albaştri, observă Baley.

Gladia continuă:

— Venise în apartamentul meu. Era tocmai ziua fixată ca să ne vedem şi ştiam că va veni.

— Venea totdeauna în zilele fixate?

— Desigur. Era un om foarte conştiincios, un bun solarian. Nu sărea niciodată zilele fixate şi totdeauna venea la aceeaşi oră. Fireşte, nu rămânea mult. Nu ni s-au repartizat… co… (nu putea termina de pronunţat cuvântul, dar Baley dădu din cap în semn că a înţeles). Oricum, venea mereu la aceeaşi oră, ştii, ca totul să fie comod. Stăteam de vorbă câteva minute; e un calvar să te vezi cu cineva, dar el îmi vorbea totdeauna normal. Aşa era felul lui. Apoi se ducea să lucreze la un proiect, nu ştiu exact ce. Avea un laborator special în apartamentul meu, în care se putea retrage în zilele când ne vedeam. Dar avea unul mult mai mare la el în apartament, desigur.

Baley se întrebă la ce putea lucra soţul ei în acele laboratoare. Cercetări de fetologie, poate, îşi spuse el.

— Ai observat atunci ceva nefiresc la el? Părea preocupat?

— Nu, nu. Nu era niciodată preocupat. (Gladia fu cât pe ce să chicotească, dar se reţinu în ultimul moment). Se stăpânea întotdeauna perfect, ca prietenul tău. Şi cu mâna ei mică arătă spre Daneel, care şedea neclintit.

— Înţeleg. Continuă, te rog.

Gladia însă nu continuă, ci spuse în şoaptă:

— Te deranjează dacă beau ceva?

— Nicidecum.

Mâna femeii alunecă pe braţul fotoliului şi în mai puţin de un minut intră tăcut un robot, aducându-i o băutură caldă (Baley putea zări aburul). Gladia sorbi puţin, apoi puse băutura pe o măsuţă.

— Aşa, reluă ca, acum c mult mai bine. Pot să te-ntreb ceva personal?

— Orice doreşti, răspunse detectivul.

— Să vezi, am citit multe lucruri despre Pământ. Totdeauna m-au interesat. E o lume atât de ciudată. Se opri brusc şi adăugă imediat: N-am vrut să spun asta.

Baley se încruntă puţin.

— Orice lume le pare ciudată celor care nu trăiesc în ea.

— Vreau să spun că e deosebită, înţelegi. Oricum, vreau să le întreb ceva nepoliticos. Cel puţin, sper să nu fie nepoliticos pentru un pământean. Fireşte, unui solarian nu i-aş pune o asemenea întrebare pentru nimic în lume.

— Ce vrei să mă întrebi, Gladia?

— Ceva în legătură cu tine şi prietenul tău… domnul Olivaw, nu-i aşa?

— Da, aşa îl cheamă.

— Voi doi nu vă vizionaţi, nu?

— Ce vrei să spui cu asta?

— Adică, între voi. Vă vedeţi, nu-i aşa? Sunteţi, adică, împreună.

— Da, el se află fizic în aceeaşi cameră cu mine, confirmă Baley.

— L-ai putea atinge dacă ai vrea, nu?

— Exact.

Gladia se uită la ei pe rând şi exclamă: — O! Această interjecţie putea însemna orice. Dezgust? Oroare?

O clipă detectivul fu tentat să se ridice, să se apropie de Daneel şi să-i pună mîna pe obraz. Ar fi fost interesant de urmărit reacţia Gladiei. Se reţinu însă şi reluă:

— Voiai să continui cu relatarea faptelor din ziua când soţul tău a venit să te vadă.

Avea certitudinea morală că digresiunea Gladiei, oricât de interesantă s-ar fi dovedit pentru ea, fusese motivată mai ales de dorinţa de a evita acest lucru.