Romain Gary – Clar de femeie. PDF📚
- Автор: Romain Gary
- Язык: Română
- Жанр: Современные любовные романы
Электронная книга - «Romain Gary – Clar de femeie. PDF📚». Краткое содержание книги:
Ecranizat in 1979 de Costa-Gavras, cu Romy Schneider si Yves Montand in rolurile principale, romanul Clar de femeie este un subtil exercitiu de admiratie care porneste de la cea de-a „treia dimensiune“ a barbatului si a femeii: cuplul. In Paris, pe rue de Bourgogne, o intalnire intamplatoare: abia intors de la aeroport, pe o ploaie monotona, Michel coboara dintr-un taxi si o loveste cu portiera pe Lydia.
El cunoaste toate cotloanele nefericirii si nimic nu-l mai poate surprinde. Ei ii e frica de viitor in aceeasi masura in care este traumatizata de trecut. Alchimia functioneaza cu rapiditate: el o priveste cu afectiune, ca si cand ar fi regasit pe cineva drag, ea se uita in alta parte, de parca s-ar teme ca i s-au epuizat resursele iubirii.
Fragment :
Coboram din taxi şi, când s deschid portiera, m-am ciocnit de ea,
înc rcat cu pachete: pâine, ou , lapte se împr ştiar pe trotuar
— aşa ne-am întâlnit, pe ploaia mărunt , fin , care c dea
monoton.
Trebuie s fi fost de vârsta mea, cu câ iva ani mai mult sau mai
pu in. Un chip care p rea s fi aşteptat firele albe pentru a
des vârşi ceea ce tinere ea şi armonia tr s turilor doar schi aser
ca pe o promisiune. Avea respira ia întret iat , ca şi cum ar fi
alergat de team s nu întârzie. Nu cred în presentimente, dar mi-
am pierdut de mult credin a în necredin ţ ţele mele. Toate acele „nu
mai cred în asta simt totuşi certitudini şi nu exist nimic mai
înşel tor.
Am încercat s adun ceea ce r mânea din proviziile de la
picioarele mele şi era cât pe ce s cad. Sigur am p rut ridicol.
— L sa i...
—îmi pare nespus de r u... Îmi cer scuze...
Râdea. Ridurile i se adânceau în jurul ochilor şi anii se adunau,
veneau s -şi ia în primire locul.
— Nu s-au spart chiar aşa de multe. Sunt lucruri mai rele pe
lume...
Deja lua distan şi m temeam de ce e mai r u: s ne rat m
pentru un „aşa se face, pentru respectarea conven iilor şi a
bunei-cu-viin e.
Ne-a salvat şoferul de taxi. Se aplec spre mine, cu un zâmbet
uşor:
— M scuza i, domnule, ă ţ rue de Bour-gogne, v rog?
— P i, asta e.
— Şi o tutungerie pe col ul str zii Varenne, şti i unde e?
— Aici este.
— Atunci ce mai aştepta i ca s -mi pl ti i? Am scotocit prin
buzunare. Nu mai aveam
franci. Schimbasem tot la aeroport şi, când am vrut s o scot la
cap t cu dolarii mei, am fost informat c „suntem în Fran a, aici.
Nu ştiam ce s fac şi îmi veni ea în ajutor, o femeie cu un p r alb,
bogat, îmbr cat cu un palton larg, cenuşiu, care îi pl ti
taximetristului şi se întoarse spre mine, cu mai mult ironie decât
amabilitate:
— Lucrurile nu par s mearg prea bine...
Şi eu care credeam c pentru cineva din afar nu era aşa de
vizibil. Nu purtam uniforma de comandant de bord, dar ştiusem
întotdeauna s p strez în ochii pasagerilor şi ai echipajului
înf işarea calm a celui care are obliga ii morale şi care este
obişnuit s fac fa unor situa ii dificile. Eram bine legat, cum se
zice: umeri la i şi o privire de neclintit. Cu fiecare minut care
trecea, r mânea tot mai pu in din mine, dar exist ast zi
cauciucuri sparte cu care se mai pot face înc o mie de kilometri.
— într-adev r, doamn , este una din acele situa ii când, în
romanele vechi, se recurge la un preot, de preferin necunoscut,
am zis eu.
N-am reuşit s-o amuz. Ochii mei cerşeau şi ea trebuie s fi sim it
asta. Niciodat nu mai fusesem atât de strâmtorat. Mai târziu,
când am întrebat-o pe Lydia ce credea în acele momente, se
eschiv : „Credeam c împrumu ă ă tasem o sut de franci unui tip
complet beat şi c nu-i voi mai vedea niciodat . Adev rul era c
via a se lep dase şi de unul, şi de cel lalt, iar asta este
întotdeauna ceea ce numim o întâlnire.
— Şti i, vreau s v înapoiez...
— Chiar n-are nici o importan .
— O s v scriu un cec, dac -mi da i voie...
El cunoaste toate cotloanele nefericirii si nimic nu-l mai poate surprinde. Ei ii e frica de viitor in aceeasi masura in care este traumatizata de trecut. Alchimia functioneaza cu rapiditate: el o priveste cu afectiune, ca si cand ar fi regasit pe cineva drag, ea se uita in alta parte, de parca s-ar teme ca i s-au epuizat resursele iubirii.
Fragment :
Coboram din taxi şi, când s deschid portiera, m-am ciocnit de ea,
înc rcat cu pachete: pâine, ou , lapte se împr ştiar pe trotuar
— aşa ne-am întâlnit, pe ploaia mărunt , fin , care c dea
monoton.
Trebuie s fi fost de vârsta mea, cu câ iva ani mai mult sau mai
pu in. Un chip care p rea s fi aşteptat firele albe pentru a
des vârşi ceea ce tinere ea şi armonia tr s turilor doar schi aser
ca pe o promisiune. Avea respira ia întret iat , ca şi cum ar fi
alergat de team s nu întârzie. Nu cred în presentimente, dar mi-
am pierdut de mult credin a în necredin ţ ţele mele. Toate acele „nu
mai cred în asta simt totuşi certitudini şi nu exist nimic mai
înşel tor.
Am încercat s adun ceea ce r mânea din proviziile de la
picioarele mele şi era cât pe ce s cad. Sigur am p rut ridicol.
— L sa i...
—îmi pare nespus de r u... Îmi cer scuze...
Râdea. Ridurile i se adânceau în jurul ochilor şi anii se adunau,
veneau s -şi ia în primire locul.
— Nu s-au spart chiar aşa de multe. Sunt lucruri mai rele pe
lume...
Deja lua distan şi m temeam de ce e mai r u: s ne rat m
pentru un „aşa se face, pentru respectarea conven iilor şi a
bunei-cu-viin e.
Ne-a salvat şoferul de taxi. Se aplec spre mine, cu un zâmbet
uşor:
— M scuza i, domnule, ă ţ rue de Bour-gogne, v rog?
— P i, asta e.
— Şi o tutungerie pe col ul str zii Varenne, şti i unde e?
— Aici este.
— Atunci ce mai aştepta i ca s -mi pl ti i? Am scotocit prin
buzunare. Nu mai aveam
franci. Schimbasem tot la aeroport şi, când am vrut s o scot la
cap t cu dolarii mei, am fost informat c „suntem în Fran a, aici.
Nu ştiam ce s fac şi îmi veni ea în ajutor, o femeie cu un p r alb,
bogat, îmbr cat cu un palton larg, cenuşiu, care îi pl ti
taximetristului şi se întoarse spre mine, cu mai mult ironie decât
amabilitate:
— Lucrurile nu par s mearg prea bine...
Şi eu care credeam c pentru cineva din afar nu era aşa de
vizibil. Nu purtam uniforma de comandant de bord, dar ştiusem
întotdeauna s p strez în ochii pasagerilor şi ai echipajului
înf işarea calm a celui care are obliga ii morale şi care este
obişnuit s fac fa unor situa ii dificile. Eram bine legat, cum se
zice: umeri la i şi o privire de neclintit. Cu fiecare minut care
trecea, r mânea tot mai pu in din mine, dar exist ast zi
cauciucuri sparte cu care se mai pot face înc o mie de kilometri.
— într-adev r, doamn , este una din acele situa ii când, în
romanele vechi, se recurge la un preot, de preferin necunoscut,
am zis eu.
N-am reuşit s-o amuz. Ochii mei cerşeau şi ea trebuie s fi sim it
asta. Niciodat nu mai fusesem atât de strâmtorat. Mai târziu,
când am întrebat-o pe Lydia ce credea în acele momente, se
eschiv : „Credeam c împrumu ă ă tasem o sut de franci unui tip
complet beat şi c nu-i voi mai vedea niciodat . Adev rul era c
via a se lep dase şi de unul, şi de cel lalt, iar asta este
întotdeauna ceea ce numim o întâlnire.
— Şti i, vreau s v înapoiez...
— Chiar n-are nici o importan .
— O s v scriu un cec, dac -mi da i voie...