Nemuritorul [...And Call Me Conrad - ro]
- Автор: Желязны Роджер Джозеф
- Год: 2010
- Язык: Română
- Год: Nemira
- ISBN: 978-606-579-110-7
- Переводчик: Stefan Ghidoveanu
- Жанр: Научная фантастика
Электронная книга - «Nemuritorul [...And Call Me Conrad - ro]». Краткое содержание книги:
„Stilul lui Zelazny este rapid şi spiritual, cu personaje bine dezvoltate şi enigmatice. […] Natura lui descriptivă este concisă: Zelazny poate descrie într-o singură frază ceea ce Stephen King face în două sau trei pagini.”
Science Fiction Review
„Mulţi dintre eroii lui Zelazny sunt supraoameni, sau chiar zei ori semizei, iar Conrad Nomikos nu face excepţie de la regulă. El este un prototip pentru eroii ulteriori ai lui Zelazny.”
Locus
„Modul cel mai bun de a înţelege romanul este de a citi în prealabil Prometeu descătuşat de Percy Shelley, la care se face frecvent referire. Precum Prometeul lui Shelley, Conrad Nimikos este salvatorul potenţial al omenirii. Precum Prometeu, el suferă şi aproape că se autodistruge, încercând să-şi salveze poporul. În loc să fure focul de la zei, Conrad porneşte să fure Pământul înapoi de la vegani.”
Fantasy & Science Fiction Magazine
— Nu. Ţi-am spus mai demult că eşti în pericol, şi într-adevăr ai fost, dar atunci nu m-ai crezut. Acum însă, simt că lucrurile vor merge bine. Asta-i tot.
— Recunoscând precizia de care-ai dat dovadă în trecut, cred, în continuare, că subestimezi ceea ce ne-aşteaptă.
Ea se ridică şi bătu din picior.
— Niciodată nu mă crezi!
— Ba te cred. Numai că, întâmplător, de data asta te înşeli, iubito.
Sirena mea cea supărată porni înot spre apele întunecate. După un timp, se întoarse.
— Okay, spuse ea zâmbind, în timp ce o ploaie de mici picături de apă îi cădea din păr. Desigur!
Am apucat-o de gleznă, am tras-o în jos, lângă mine, şi-am început s-o gâdil.
— Potoleşte-te!
— Ascultă, Cassandra, te cred! Pe cuvânt! M-auzi? Ce zici de asta? Zău că te cred, al naibii să fiu! Desigur că ai dreptate!
— Eşti un kallikanzaros tare scump! Oooh!!!
Era foarte frumoasă, acolo, pe malul mării, aşa c-am ţinut-o lângă mine, udă cum era, până s-a luminat complet de ziuă simţindu-ne bine.
Un loc frumos pentr-un sfârşit de poveste. Nu-i aşa?