Evanghelia eseniană
- Автор:
- Язык: Română
- Год: Orfeu 2000
- ISBN: 978-973-1986-08-1
- Переводчик: Radu Ilie M
- Жанр: Прочая религиозная литература
Электронная книга - «Evanghelia eseniană». Краткое содержание книги:
Аннотация
În 1928, Edmond Bordeaux Szekely a publicat traducerea cărţii întâi a Evangheliei eseniene sub titlul Evanghelia eseniană a păcii. Aceasta cuprinde numai o treime din manuscrisul aramaic descoperit de el în Arhivele Secrete ale Vaticanului.Versiunea englezească a acestei prime cărţi a apărut în 1937 şi, de atunci, micul volum a călătorit în lumea întreagă, a fost tradus în numeroase limbi, câştigând în fiecare an tot mai mulţi cititori.
După aproape cincizeci de ani au apărut Cartea a doua. Cărţile necunoscute ale esenienilor şi Cartea a treia. Manuscrisele pierdute ale Fraternităţii eseniene.
În 1981, a fost publicată postum, respectând cerinţele doctorului Edmond Bordeaux Szekely, Cartea a patra. Învăţăturile Celui Ales. Aceasta cuprinde un alt fragment al manuscrisului care, în aramaică, se află în Arhivele Secrete ale Vaticanului, iar în slavonă, în Biblioteca Habsburgilor din Viena.
Lucrarea de faţă cuprinde textul integral al celor patru cărţi apărute ca volume separate sub egida International Biogenic Society.
Stilul poetic al traducătorului însufleţeşte frumoasele cuvinte ale Domnului Iisus şi ale bătrânilor înţelepţi din frăţia eseniană.
Şi Evanghelia Eternă pentru a o predica celor
Care rămân pe Pământ,
Acelora care se târâseră din mâl
Şi şedeau goi şi spălaţi de ploaie în faţa tronului.
Şi îngerul strigă: „Temeţi-vă de Dumnezeu şi glorificaţi-L
Pentru că ora judecăţii Sale a sosit
Şi închinaţi-vă Aceluia care a făcut Cerul şi Pământul
Şi marea, şi fântânile de apă.”
Şi am văzut cerul deschizându-se, şi am contemplat un cal alb,
Şi Acela care era aşezat pe el se numea Credinţa şi Adevărul,
Şi judeca cu Dreptate.
Ochii Săi erau ca flăcările focului,
Şi pe capul Său erau multe coroane,
Şi era învăluit în lumină albă strălucitoare,
Şi picioarele Sale erau goale,
Şi numele Său era Cuvântul lui Dumnezeu.
Şi Sfânta Fraternitate L-a urmat pe cai albi,
Îmbrăcată în ţesături fine, albe şi curate.
Şi ei au intrat în Grădina Infinită Eternă
În mijlocul căreia se înalţă Arborele Vieţii.
Şi mulţimea de oameni goi, spălaţi de ploaie, veniră în faţa lor,
Tremurând pentru a primi judecata lor
Pentru că păcatele lor erau multe şi au pângărit Pământul.
Mai mult decât atât, ei au distrus creaturile pământului şi ale mării,
Au otrăvit solul şi au stricat aerul,
Şi au îngropat vie, pe Maica ce le-a dat naştere.
Dar n-am văzut ce li s-a întâmplat deoarece privirea mi se schimbă,
Şi am văzut un nou Cer şi un nou Pământ,
Căci primul Cer şi primul Pământ dispăruseră,
Şi nu mai exista nici marea.
Şi am văzut oraşul sfânt al Fraternităţii
Venind de la Dumnezeu din cer,
Pregătit ca o mireasă împodobită de soţul ei.
Şi am auzit o voce puternică din cer spunând:
„Iată muntele Casei Domnului Ridicată în vârful munţilor
Şi înălţată deasupra colinelor.”
Şi toată lumea se îndreptă acolo.
„Veniţi să mergem la muntele Domnului,
La Casa lui Dumnezeu.
Şi El ne va învăţa căile Sale,
Şi noi vom merge pe aceste căi
Pentru că Legea Sa se va înălţa din Sfânta Fraternitate.
Iată, tabernacolul lui Dumnezeu este cu oamenii,
Şi El va sălăşlui cu ei şi ei vor fi poporul Său,
Şi Dumnezeu Însuşi va fi cu ei şi va fi Dumnezeul lor.
Şi Dumnezeu le va şterge lacrimile din ochii lor,
Şi nu va mai exista moarte,
Nici tristeţe, nici plânsete,
Nu va mai exista nici un fel de durere,
Căci ceea ce a fost aparţine trecutului.
Aceia care se războiseră, transformară săbiile în brăzdare
Şi lănciile lor în cosoare.
Nici un norod nu va mai ridica sabia împotriva unei alte norod.
Nici nu vor mai învăţa războiul,
Pentru că ceea ce a fost aparţine trecutului.”
Şi El vorbi din nou: „Eu reînnoiesc toate lucrurile.
Eu sunt Alfa şi Omega, începutul şi sfârşitul.
Eu voi da să bea celor însetaţi
Din fântâna apei vieţii libere.
Iar acela care va învinge obstacolele va moşteni totul.
Şi Eu voi fi Dumnezeul lui, iar el va fi Fiul Meu.
Dar fricoşii şi necredincioşii,
Şi răii, şi criminalii, şi toţi mincinoşii
Îşi vor săpa propria lor groapă, unde vor fi îngropaţi cu foc şi sulf arzător.”
Şi din nou imaginea mi s-a schimbat,
Şi am auzit vocile Sfintei Fraternităţi ridicându-se într-un cânt
Care spunea: „Veniţi să mergem în lumina Legii.”
Şi am văzut oraşul sfânt,
Şi Fraţii care au pătruns acolo.
Şi oraşul nu mai avea nevoie de soare,
Nici de lună să-l lumineze,
Pentru că îl lumina gloria lui Dumnezeu.
Şi am văzut râul pur al Apei Vieţii,
Limpede ca un cristal, venind de la tronul lui Dumnezeu,
Iar în mijlocul râului se înălţa Arborele Vieţii
Care purta patrusprezece feluri de fructe
Şi le oferea celor înfometaţi de el.
Şi frunzele arborelui servesc pentru vindecarea naţiunilor.
Şi noaptea nu mai exista,
Şi ei nu mai aveau nevoie de lumânări, nici de lumina soarelui,
Pentru că Domnul Dumnezeu le dădea lumină,
Şi ei domniră pentru totdeauna.
Am atins vederea interioară.
Şi prin Spiritul Tău în mine
Am auzit secretul Tău minunat.
Prin intuiţia Ta mistică
Tu ai făcut ca un izvor de cunoaştere
Să se dezvolta în mine,
O fântână de putere antrenând ape vii,
Un torent de iubire şi o înţelepciune atotcuprinzătoare
Asemenea splendorii Luminii Eterne.
Cartea a treia
Manuscrisele pierdute ale fraternităţii eseniene
Ne-am îndepărtat cu aroganţă de natură şi spiritul zeului Pan este mort. Sufletul oamenilor este scindat între speranţa unităţii şi sabia credinţelor dogmatice care-i separă adânc pretutindeni. A trăi în armonie cu universul transformă viaţa într-o ceremonie majestoasă; a te ridica împotriva acestuia e ca şi cum te-ai târî pe marginea unei prăpăstii. Şi, totuşi, în această epocă de orbire, anunţul unei schimbări se manifestă iar pe pământ. Conştiinţa umană se trezeşte iarăşi şi vocea învăţătorilor din vechime răsună divin peste micul nostru pământ. Acesteia îi dedic această carte. Evanghelia eseniană reprezintă o cale de ieşire din dilema omului modern.